MĂRŢIŞOR LEGIONAR. Anii 1940.

MĂRŢIŞOR LEGIONAR. Anii 1940.

1572
0
SHARE

DSCF1746În colecţiile viitorului Muzeu al Rezistenţei se află un artefact foarte rar. Este vorba de un mărţişor dintr-o serie realizată de organizaţia clandestină legionară din Bucureşti după 1941, perioadă în care numeroşi legionari şi FDC-işti se aflau în închisorile antonesciene. Fabricarea acestor artefacte a continuat și în 1945- 1946.

Povestea acestui exponat este următoarea și ne-a fost relatată de GETA ANGHELESCU, născută CREȚU, care a activat în această rețea împreună cu NICULINA MARINESCU, FREDI CURELIUC, NICOLAE BATICU, ROMEO PUȘCAȘU și alții. De la Geta Anghelescu ne-a rămas și o veche cutiuță de metal cu ultimele monede de argint colectate și rămase netopite în urma arestării.

Legionarii rămaşi nearestați colectau monede de argint, topindu-le şi realizând, cu ajutorul unor matriţe, astfel de mărţişoare. Acestea erau vândute ulterior, în cadrul unui sistem cvasiclandestin, iar fondurile obţinute se constituiau în ajutoare acordate fie celor închişi, sub formă de pachete, fie familiilor lor rămase pe drumuri, în bani. Aceste activităţi se realizau în cadrul aşa numitului Ajutor Legionar, o punere în practică a uneia din legile fundamentale ale cuibului, statuate de Corneliu Codreanu: “legea ajutorului reciproc”.

Cum spuneam, sistemul a funcţionat şi după 23 august 1944, mai ales că mulţi legionari rămăseseră în continuare în închisori, nebeneficiind de decretul de amnistie pentru deținuții politici inițiat de Lucrețiu Pătrăcanu. Iar alte mii aveau să ia din nou drumul temniţelor, arestați de Siguranța intrată sub controlul comuniștilor.

Sigur că difuzarea acestor mărţişoare implica un mare risc şi uneori cei ce le comercializau ajungeau să fie arestaţi de Siguranţă, “ajutorul legionar” fiind una din infracţiunile pedepsite atât de dictatura antonesciană, cât şi de cea comunistă.

Iar după 1948, simpla deţinere a unui astfel de artefact atrăgea după sine arestarea, anchete brutale şi, în final condamnarea la ani grei de recluziune. În tot acest periplu prin infern, mulți dintre cei mai puțin rezistenți piereau…

Existenţa astăzi a unor astfel de vestigii se datorează curajului unor oameni care au asumat mari riscuri păstrându-le ascunse, cu speranța că, vreodată, ele vor constitui mărturii ale unei epoci de restriște.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY