Uciderea lui TEODOR ŞUŞMAN. Cum a fost lichidat grupul de rezistenţă armată...

Uciderea lui TEODOR ŞUŞMAN. Cum a fost lichidat grupul de rezistenţă armată din Munţii Apuseni.

10837
3
SHARE


15 DECEMBRIE 1951. Este împuşcat de Securitate Teodor Şuşman, liderul uneia dintre cele mai puternice grupări de rezistenţă armată din Munţii Apuseni.

Conform versiunii oficiale, luptătorul anticomunist s-ar fi sinucis, sub presiunea mustrărilor de conştiinţă cauzate de suferinţele unui mare număr de oameni din zonă, arestaţi de Securitate, dar şi ca urmare a unui colaps psihic, cauzat de lipsa oricăror perspective ale grupului său armat.

Totuşi, acţiunea de deshumare a rămăşiţelor pământeşti ale lui Teodor Şuşman, coordonată de IICCMER în 2010, a certificat faptul că acesta a fost ucis cu un număr de 6 gloanţe.

4522-288680-teodor_susmanVersiunea oficială spunea că în dimineața de 15 decembrie 1951 la postul de Miliție din Răchițele s-ar fi prezentat un localnic, care a anunțat că în șura sa este cineva care doarme cu arma lângă el. S-au deplasat 5 securiști și 13 milițieni cu 7 câini, găsind în şură înăuntru a fost găsit Teodor Șușman senior, „împușcat în tâmpla dreaptă cu un pistol Staer…” Populația care se adunase între timp a recunoscut că „individul împușcat este Teodor Șușman din Răchițele”. Cadavrul a fost transportat la Postul de Miliție, i s-a făcut autopsie și a fost aruncat într-o râpă din apropierea propriei case.

Moartea sa nu a însemnat și sfârșitul grupului pe care l-a condus. Acțiunile de prindere a fugarilor au continuat în anii următori. Grupul s-a destrămat în timp, datorită prinderii unor membri (Gheorghe Mihuț, Lucreția și Mihai Jurj, Oneț Roman) sau prin moartea altora (Ioan Bortoș, Ioan Popa, Teodor jr. și Avisalon Șușman). La 2 februarie 1958, prin moartea fraților Teodor jr. și Avisalon Șușman grupul era considerat lichidat. Au urmat, însă, alte arestări și numeroase condamnări ale celor care i-au susținut pe partizani. După 1958 în Munţii Vlădeasa s-a așternut liniștea. Despre existența partizanilor mai „mărturisea” doar „raiul lui Șușman” din Răchițele, gospodăria care a continuat să atragă atenția celor care poposeau pe acolo, și care, datorită încărcăturii simbolice pe care o avea pentru localnici a fost distrusă.

Cauzele care au dus la constituirea grupului „Teodor Șușman” sunt similare celor care au determinat și apariția altor grupări de partizani și au fost reprezentate de procesul de stalinizare în care a fost angajată societatea românească după al doilea război mondial. După război el a refuzat să se alăture comuniștilor și s a manifestat ca opozant al noului regim, făcând, în paralel, propagandă electorală pentru Partidul Naţional Ţărănesc – Iuliu Maniu.

După constituirea structurilor comuniste locale, condiție sa materială superioară, care îi oferea o anumită independență în relația cu statul, a devenit sursa multor probleme. Șușman a devenit un „dușman de clasă” care trebuia neutralizat. În 1945 a fost înlăturat din funcția de primar, iar peste 2 ani i-a fost închis magazinul, care fusese, se pare, jefuit chiar prin complicitatea primarului de atunci Suciu Pașcu (a Bontii). I-a fost apoi sechestrat depozitului de cherestea, iar materialul lemnos valorificat în interes personal de către același Suciu Pașcu. Relația între cei doi a fost inițial una bună, dar de la mijlocul anilor ’30 s-a deteriorat, fapt speculat după 1945 de către comuniști pentru scindarea și controlul comunității.

Prestigiul lui Teodor Șușman îl făcea periculos pentru regim, motiv pentru care s-a încercat înlăturarea sa din viața socială prin metoda încarcerării. La 18 august 1948 o echipă de jandarmi s-a prezentat la domiciliul său pentru a-l aresta. Cum nu era acasă, a fost arestat doar fiul său, Avisalon. Acesta a reușit să evadeze și s-a întâlnit cu tatăl său, în felul acesta punându-se bazele grupului de partizani anticomuniști. Raziile desfășurate la Răchițele în acea zi, care i-au vizat și pe apropiații lui Șușman, au eșuat și au dus la creșterea numărului de fugari.

În perioada de început, grupul „Teodor Șușman” era definit de autorități ca o „bandă cu caracter pur politic” și era format din 9 persoane: Teodor Șușman senior, Teodor Şuşman junior, Traian Șușman, Avisalon Şuşman, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu, Ilie Lazăr (Jeru) și Nuț Lazăr (Mirghiș). În prima fază membrii grupului erau înarmați (arme de vânătoare, arme militare tip ZB, carabine ungurești, pistoale, muniția aferentă, grenade și un binoclu.) și au stat în zona Răchițele, păstrând permanent legătura cu satul.

În noiembrie 1948, Teodor Șușman sn. și o parte din grup a părăsit zona Răchițele și s-a deplasat spre Padiș (Munții Bihorului) unde urma să ierneze. O acțiune a Securității finalizată cu arestarea lui Traian Șușman i-a făcut să își schimbe planurile și să se reîntoarcă în zona Răchițele, unde au și rămas pe timpul iernii 1948-1949, fiind găzduiți în sat de cunoștințe și rude.

Între 1948 și primele luni ale anului 1950, datorită activității mai puțin riguroase a autorităților, unii membri ai grupului au plecat în comuna Libling (jud. Timiș) unde au prestat munci sezoniere. Începând cu 1950 acțiunile Miliției și Securității s-au intensificat, prin înființarea de posturi de urmărire, executarea de patrulări în teren și printr-o activitate informativă puternică[20] ceea ce a făcut ca satul Răchițele să trăiască o perioadă de teroare. Zeci de persoane au fost anchetate și bătute până la limitele rezistenței fizice pentru a oferi informații despre partizani.[21]

În contextul redimensionării eforturilor de „lichidare” a grupului, anul 1950 a fost pentru familia Șușman unul deosebit: Catrina, soția lui Teodor, a murit în împrejurări neelucidate, iar ulterior, cei doi copii mai mici, Emil și Romulica, au fost reținuți, condamnați și apoi deportați în zona Fetești, de unde nu s-au mai întors vreodată în Răchițele.

În același an Tribunalul Militar Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari. Teodor Șușman sn. a primit 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deținere ilegală de arme, constituire în „bandă politică înarmată”. În mod simbolic, în gospodăria lui a fost stabilit postul local de Miliție și Securitate.

Iarna anului 1950 a fost una fără probleme majore, Teodor Șușman împreună cu fii săi Teodor jr. și Avisalon s-au adăpostit în Răchițele. Pe parcursul anului 1951 partizanii au întreprins anumite acțiuni împotriva reprezentanților autorităților, însă acțiunile represive ale Securității împotriva populației nu au dus la prinderea lor. În iarna 1951-1952 foarte multe familii din zonă au avut de suferit în urma represaliilor autorităților și a terorii generalizate.

(Sursa: WIKIPEDIA)

3 COMMENTS

  1. Intre anii 1949 –1952 ,grupul SUSMAN ,a fost intretinut cu alimente de catre persoane din satul POIANA de Vascau (Micula Ioan ) si au avut legaturi cu preotul de atunci (panda Mircea , cumnat cu Jurj) . Eu aveam atunci 7 ani si tin minte . Un padurar de pe vremea aceea dadea informatii la militie despre grup si ei aflasera despre asta si intr-o noapte de septembrie 1952 pe o vreme foarte ploioasa au incercat sa dea de padurar ,dar printro intamplare nu l-au gasit . ……..etc.

  2. Nu ar fi rau daca cei care spun ca Susman si echipa lui au fost anihilati de securisti la inceputu anilor 50 s-ar interesa cine au fost cei care la finele anului 1957 au opus o rezisteta puternica in satu SEGAGE comuna POSAGA unde au murit multi soldati de la securitate pana cand partizani din trupa lui susman au fost ucisi ,,nu spun glume istorici ar fi bine sa ia legatura cu localnici si sa se documenteze stiu despre aceste lucruri pentru ca m-au informat localnici atunci

  3. Ar fi fost bine daca mai multa lume ar fi procedat la fel si nu s-ar fi instaurat acel regim… Regim care continua si in ziua de azi.. sub o alta forma binenteles.

LEAVE A REPLY