Muşamalizarea crimelor comunismului: cazul Alexandra Pop

Muşamalizarea crimelor comunismului: cazul Alexandra Pop

1133
0
SHARE

11692495_1006937486005609_2324165475230513639_nActul de moarte al studentei Alexandra Pop, asasinată în 1950, este întocmit abia peste 7 ani, în 1957, la rubrica „Cauza morţii” figurând „TBC pulmonar”. (La 2aprilie 1950, Alexandra Pop a fost ridicată, din ordinul lui Alexandru Nicolski, de Securitatea Cluj, fiind executată în aceeaşi zi, împreună cu alţi partizani din grupul Dabija, într-unul din aşa-numitele „transporturi ale morţii”.)

În aprilie 1956, şeful Securităţii Alexandru Drăghici a dispus, ca urmare a presiunilor occidentale, a „conferinţei destinderii” de la Geneva ce avusese loc cu un an mai înainte (şi, implicit, datorită insistenţei familiilor care cereau certificatele de deces), o „oficializare a morţii acestor categorii de condamnaţi şi eliberarea către familiile lor a certificatelor”.

Un an mai târziu, un ofiţer de Securitate, cunoscut sub numele Vasile Nica, a început un turneu de inventariere a deceselor neînregistrate. Dar după cum reiese din documentele interne ale Securităţii, numai Gogu Popescu (unul din şefii „Serviciul C”, „de evidenţă operativă”) a distrus în anul 1954 peste 17.000 fişe de deţinut, şi, pe de altă parte, numai la Canal, în perioada 1950-1953, a fost pierdută urma a 1304 persoane decedate în cursul detenţiei.

Vasile Nica a întocmit în 1957 certificate de moarte pentru victimele detenţiei din diferite penitenciare. Unii cercetători se îndoiesc că un singur om a putut întocmi atâtea acte, în atâtea locuri, făcând supoziţii că ar fi un pseudonim colectiv pentru mai mulţi securişti, însă semnătura şi numărul de buletin sunt aceleaşi, fie că e vorba „certificarea” celor peste 50 de morţi din penitenciarul Sighet, a celor de la Aiud, Gherla, Timişoara, fie a asasinaţilor din „trenurile morţii”. Mai mult, semnătura lui Nica apare chiar şi nouă ani mai târziu, în 1966, pe actul de moarte al deţinutului Alexandru Liciu, executat la Jilava cu 14 ani înainte.

SURSA: Memorial Sighet

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY