7/8 februarie 1949 – Ion Uţă şi alţi 3 partizani bănăţeni cad...

7/8 februarie 1949 – Ion Uţă şi alţi 3 partizani bănăţeni cad în luptă cu Securitatea

735
0
SHARE


12647013_159949714383091_44410744857571593_nGrupul de partizani condus de col. Ion Uţă a fost distrus de Securitate în noaptea de 7/8 februarie 1949, în luptă murind Ion Uţă, Pantelimon Erimescu, Ilie Cristescu zis Voica şi Meilă Careba, alţi câţiva partizani fiind răniţi sau reuşind să scape şi punând ulterior bazele unui alt grup de rezistenţă. Securitatea a arestat zeci de persoane din zonă pentru implicarea în diferite feluri în susţinerea grupului Uţă, acestea fiind anchetate şi judecate de Tribunalul Militar Timişoara.

Ion UŢĂ

Născut la 22 decembrie 1891, în oraşul Caracal, judeţul Romanaţi. Colonel în Armata Română. Între 1948-1949 a fost lider al unei organizaţii de rezistenţă la sud de Caransebeş, cu centrul în zona Domaşnea, iniţiator al „Blocului Naţional”. A fost ucis de Securitate în februarie 1949.

Portretul lui Ion Uţă făcut de Securitate: “autoritar, nervos, vorbeşte cu glas tare, temperament solitar”.

Ion Uţă văzut de oamenii săi: “un om robust, foarte hotărât”; “un om de un curaj cum n-am mai văzut. Când plecam noaptea, pentru că noi mai mult noaptea umblam, el mergea în faţă”.

IRIMESCU Pantelimon, din Cornereva (Caraş-Severin), ţăran; † 8 feb. 1949, Poiana Lungă (Caraş-Severin), împușcat în luptă cu Securitatea (CI; EŞ)

CAREBA Mihai, din Cornereva (Caraş-Severin), ţăran, partizan grupul Uță; † 8 feb. 1949, Feneş (Caraş-Severin), ucis în luptă cu Securitatea (CI; EŞ; Mem57)

CRISTESCU Ilie D. (zis Voica), n. 1910, Domaşnea (Caraş-Severin), ţăran, partizan în grupul col. Ion Uţă; † 8 feb. 1949, Domaşnea, ucis în luptă (CI; AIOCIMS 1164; Mem32, 63-64; EŞ)

din Romulus Rusan (coord. și studiu introductiv), Cartea Morților, Fundația Academia Civică, 2013

 ***

Grupul de rezistenţă din Banat condus de col. Ion Uţă

 Colonelul Ion Uţă, fost prefect la judeţului Severin, devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc, s-a stabilit în 1947 în zona montană a judeţului Severin, unde avea susţinători. El a fost iniţiatorul unei organizaţii anticomuniste în 1948, în care au intrat mai ales ţărani, având diferite opţiuni politice. Grupul a avut între 24 şi 37 de oameni. Intrarea în grupul colonelului Uţă era precedată de depunerea unui jurământ, noul membru angajându-se că nu va trăda şi nu va părăsi lupta.

Pe lângă membrii înarmaţi, în localităţile din zona de acţiune a partizanilor au fost constituite reţele de sprijin, cum a fost cazul în comunele Canicea, Domaşnea, Verendin, Cornereva, Mehadica, Globurău, toate în plasa Teregova, judeţul Severin. De asemenea, au existat legături cu persoane din Lugoj, Caransebeş, Timişoara şi Reşiţa, mai ales cu ofiţeri deblocaţi şi cu foşti membri ai partidelor istorice, urmărindu-se sporirea contactelor utile ale rezistenţei.

Grupul colonelului Uţă s-a implicat în acţiuni punitive contra unor activişti locali ai Partidului Comunist sau împotriva unor reprezentanţi ai administraţiei locale. Ion Uţă avea în vedere în iarna 1948-1949 constituirea unei puternice formaţiuni de rezistenţă cu denumirea “Blocul Naţional”, care după o perioadă de pregătire şi într-un context favorabil să declanşeze o insurecţie pentru preluarea controlului asupra Banatului.

Securitatea a intervenit în forţă în zona Banatului. Grupul de partizani a fost distrus în noaptea de 7/8 februarie 1949, în luptă murindIon Uţă, Pantelimon Erimescu, Ilie Cristescu zis Voica şi Mihai Careba, alţi câţiva partizani fiind răniţi sau reuşind să scape şi punând ulterior bazele unui alt grup de rezistenţă. Securitatea a arestat zeci de persoane din zonă pentru implicarea în diferite feluri în susţinerea grupului Uţă, acestea fiind anchetate şi judecate de Tribunalul Militar Timişoara.

SURSA: Memorial Sighet

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY